Batranul Goldstein, in varsta de 91 de ani, a supravietuit mai multor progromuri in Polonia,

lagarelor de concentrare din Germania, si unor zeci de alte persecutii impotriva evreilor.

-O, Doamne, a spus el, nu-i adevarat ca noi suntem poporul tau ales?

O voce se auzi din cer.

- Da, Goldstein, evreii sunt poporul meu ales.

- In cazul acesta, nu crezi ca ar fi timpul sa mai alegi si pe altcineva?

...................................................................................

Un taran bogat s-a repezit ca un nebun acasa si a strigat in gura mare:

- Rebeca, circula o veste teribila prin oras. A sosit Mesia !

- Si ce ti se pare atat de teribil? i-a raspuns sotia.

Dupa parerea mea, este o veste foarte buna. Nu inteleg de ce esti atat de suparat?

- De ce sunt atat de suparat? a exclamat omul.

Dupa atatia ani de chinuri, am ajuns si noi in sfarsit la prosperitate. Avem astazi o mie de capete de vite, hambarele noastre sunt pline de grau, iar pomii sunt incarcati cu fructe. Si acum, va trebui sa renuntam la toate si sa-l urmam.

- Calmeza-te, l-a consolat sotia. Domnul nostru este un Dumnezeu bun. El stie cate de mult am suferit noi, evreii. Am fost tot timpul chinuiti, de Faraon, de Haman, de Hitler. dar Domnul nostru s-a descurcat intotdeauna. Asa ca nu-ti fa problme. O sa scape el intr-un fel sau altul si de Mesia asta.

Anthony De Melo

"Rugaciunea Broastei"

.......................................................................................

Misticul musulman Farid a fost rugat de sateni sa mearga in audienta la imparatul Akbar si sa-i solicite anumite privilegii pentru satul lor. Farid s-a dus la curte si l-a gasit pe Akbar tocmai cand se ruga. Cand imparatul a terminat, Farid l-a intrebat:

- Ce fel de rugaciune i-ai adresat Atotputernicului ?

- M-am rugat sa-mi daruiasca succes, bogatie si viata lunga.

Farid i-a intors pe loc spatele imparatului si a plecat murmurand:

- Am venit sa-l vad pe imparat, dar am gasit un cersetor, la fel ca toti ceilalti !

...............................................................................................

Un barbat s-a urcat in autobuz si s-a trezit langa un tanar care era in mod evident un hippy. Nu purta decat un singur pantof.

- Hei fiule, ti-ai pierdut un pantof.

- Nici vorba, omule, am gasit unul.

................................................................................................

A fost odata un sfant despre care se spunea ca de fiecare data cand pleca de acasa ca sa-si indeplineasca indatoririle religioase, spunea : " Si acum, Doamne, la revedere ! Am plecat la biserica".

Anthony De Mello

"Rugaciunea broastei"

- Ce-i cu tine ? intreba iritat si dur Ghighi Duca.

-Mi-e rau , sufla Augusta.

El o prinse brusc de subsuori, simtind-o ca se inmoaie din tot trupul. Statea asa, cu Augusta in brate, cazuta cu capul pe pieptul lui si cu genunchii indoiti, si se uita disperat si furios in dreapta si stanga, in cautarea unei solutii, unei scapari. In acelasi timp simtea in nari mirosul patrunzator, eteric, dulceag, usor gretos, al narcoticului. Se uita la broboada Augustei, la trupul greoi, inert in mainile lui care-o tineau de subsuori, la o bucatica de frunte curata si de nas drept, si se intreba vag : " Ce-am eu cu femeia asta ? Cum naiba am ajuns aici ?" Ii veni s-o lase sa cada acolo, pe trotuar, si sa plece sa-si vada de treburi. Dar fiecare om are o margine in capacitatea sa de-a calca legile omenesti; si marginea aceasta nu e la fel de aproape sau de departata la toate posibilitatile de crima, ci e diferita de la un soi de nelegiuire la alta: exista ucigasi care n-ar fura cu nici un pret si hoti care n-ar indrazni sa ucida.

Petru Dumitriu

" Cronica de familie"

Daca privesti dimineata o floare, ea arata intr-un fel, dar daca privesti aceeasi floare dupa-amiaza ea arata altfel, pentru ca intregul mediu s-a schimbat. Daca o privesti seara, aceeasi floare are alta poezie. De dimineata era fericita, vie, dansa, era plina de dorinte, vise, sperante, se gandea sa cucereasca lumea. Dupa-amiaza dorintele au disparut, a venit multa frustrare, acum floarea nu mai spera atat de mult, e putin deprimata, putin trista. Pana seara viata s-a dovedit iluzorie, floarea e pe patul de moarte, imputinata, inchisa, fara visuri, fara sperante.

Osho

"Vedanta"

Angry in the ultimate dimension

I close my eyes and look deeply

Three hundred years from now

Where will you be and where shall I be

-------------------------------------------

No coming, no going,

No after no before,

I hold you close,

I release you to be free;

I am in you

and you are in me.

-------------------------------------------

I have arrived, I am home

In the here, in the now

I am solid, I am free

In the ultimate, I dwell.

--------------------------------------------

Thich Nhat Hanh

" No death,, no fear"

"Ia-ti ramas bun de la el pentru totdeauna, imi spune-am, uita-te bine la el, niciodata, niciodata ochii tai n-or sa-l mai vada pe Zorba ! "

Cat pe-aci sa ma arunc la pieptul lui batran si sa plang in hohote, dar mi-a fost rusine. Am incercat sa rad ca sa-mi ascund emotia., dar n-am izbutit. Mi se pusese un nod in gat.

Ma uitam la Zorba cum isi intinde gatul lui de pasare rapitoare si cum bea in tacere. Ma uitam la el si mi se impaienjeneau ochii ; ce este oare aceasta crancena taina, viata ? Oamenii se intalnesc si se despart ca niste frunze gonite de vant ; in zadar se osteneste privirea sa pastreze chipul , trupul, gesturile fapturii iubite ; in cativa ani nu-ti mai amintesti daca avea ochi albastri sau negri.

" Din bronz, din otel ar trebui sa fie plamadit sufletul omului, strigam in mine insumi, nu din vant. "

- Iaca, raposatul bunica-meu, zise el dupa o clipa, fie-i tarana usoara ! Era un destrabalat, si el, ca mine ; si cu toate astea, snapanul s-a dus la Sfantul Mormant si a devenit hagiu, Dumnezeu stie si cu ce scop ! Cand s-a inapoiat in sat, unul din cumetrii sai, un hot de capre , care nu facuse nimic bun in viata lui, i-a zis : " Ei, cumetre, mi-ai adus si mie o bucata din Sfanta Cruce a Mormantului ? - Se putea sa nu-ti aduc ? a zis bunicul meu viclean. Cum era sa te uit taman pe tine ? Vino diseara la mine. Ia-l si pe popa sa-si dea binecuvantarea si ti-o dau. Adu si un purcelus fript si niste vin, sa cinstim treaba cum se cuvine . " Seara bunicu-meu se intoarce acasa. Taie din usa lui roasa toata de carii o bucatica de lemn, nu mai mare decat un bob de orez, o inveleste intr-un ghemotoc de calti, toarna deasupra o picatura de ulei si asteapta. Nu dupa multa vreme, iata-l si pe cumatru venind cu popa, cu purcelusul si cu vinul. Popa isi pune patrafirul si-si da binecuvantarea. Are loc inmanarea pretioasei bucatele de lemn, dupa care se reped cu totii la purcel. Ei bine, poti sa ma crezi, poti sa nu ma crezi, jupane ! Cumatrul s-a ploconit in fata bucatelei de usa, dupa aia si-a legat-o de gat si din ziua aceea a fost alt om. S-a schimbat de nu-l mai cunosteai. A apucat calea muntilor, s-a unit cu armatolii si cu Kleftii, a dat foc satelor turcesti. Alerga, neinfricat, prin noianul impuscaturilor. de ce s-ar fi temut ? Purta o bucata din Sfanta Cruce la el, nu-l putea atinge glontele.

Zorba izbucni in hohote de ras.

- Ideea e totul, zise el. Ai credinta ? Atunci o aschie de usa ponosita devine moaste sfinte. N-ai credinta ? Toata Sfanta Cruce nu-i decat o usa ponosita.

Il admiram pe acest om, al carui creier functiona cu atata siguranta si indrazneala si al carui suflet, in orice loc l-ai fi atins, scapara scantei.

- Ai fost vreodata in razboi, Zorba ?

- Parca mai stiu ? raspunse el incruntandu-se. Nu-mi aduc aminte. Care razboi?

- Ma rog, vreau sa spun , te-ai luptat pentru patrie ?

- Ce-ar fi sa schimbi vorba ? Prostii trecute, prostii uitate.

- Tu numesti asta prostii, Zorba ? Nu ti-e rusine ? Asa vorbesti tu despre patrie ?

Zorba ridica capul si se uita la mine. Stateam lungit in pat si deasupra mea ardea lampa cu gaz. ma privi o buna bucata de timp cu asprime, apoi, apucandu-si mustatile cu toata mana :

- Esti un naiv si un pedant, jupane , sa-mi fie cu iertare, zise el in cele din urma. Tot ce-ti spun eu , degeaba iti spun.

Nikos Kazantzakis

"Zorba"