Despre America...

America a fost pt mine un fel de locatie al cautarii sinelui. Am invatat sa invat, sa am rabdare, sa ma caut pe mine, sa ma evaluez cu onestitate, sa ma privesc in ochi si sa inteleg ca vreau sa stiu, sa invat, sa fiu performanta si competitiva. Cand am plecat din Romania, aveam emisiune, cantam... acei ani si acea realitate pareau ca pregatesc o viata simpla si sigura pt mine. Am vrut sa plec si s-o iau de la zero, intr-o tara uriasa, unde urma sa devin un anonim, printre multe milioane de anonimi. Am vrut sa invat sa am rabdare si incredere in mine...in primul rand, in mine. Celebritatea din Romania imi crea o ''suficientza'' a stimei de sine, am vrut sa mucesc pt a avea incredere in mine, asa cum am azi. Am stiut intodeauna ca ma voi intoarce in Romania, aici, ma astepta viitorul meu sot, in prezent, actualul meu sot. Romania a ramas, permanent, destinatia pt care ma pregateam sa devin mai resposabila, mai competitiva. Americanii privesc cu respect ''batranul continent'', valorile, cultura Europei, filonul puternic de creatie al Europei. Cred ca, stand in America, am invatat sa-mi apreciez si mai mult originile, sa am incredere in cei care creeaza aici, consuma aici. Am furat, cu nadejde, de la noul continent convingerile pe care el le cultiva: a avea aspiratii, a-ti faca un plan de viata (credinta ca a avea un vis inseamna jumatate de drum, parcurs deja), a lucra in echipa si, in primul (2) rand, cred, sa te respecti pe tine si, deopotriva, pe toti ceilalti. In America, am muncit si am mers la scoala, lucruri care m-au ajutat sa-mi structurez o noua personalitate, sa creez, nu numai aspirational, o lume, inauntrul meu, mult mai sigura si mai stabila. Iubesc, azi, Romania si ii iubesc pe romani mult mai mult decat daca n-as fi plecat vreodata. Am un sentiment profund uman de duiosie si recunstinta ca am avut unde sa ma intorc si am avut pe cine gasi, cand m-am intors. Niciunul dintre noi nu vrea sa devina mai bun si mai competitiv doar pt el, vreau sa impart asta cu cei care m-au cunoscut candva, cu cei care urmeaza sa ma cunoasca. Sunt foarte fericita, recunoscatoare si optimista! Ii rog pe toti cei care m-au cunoscut sau urmeaza sa ma cunosca sa aiba rabdare si bunavointa fata de mine. Simt nevoia sa-i rog asta, din respectul si recunostinta pe care am invatat, in toti acesti ani, sa le arat si nutresc pt semenii mei. E un sentiment unic, va asigur. Am deja doua piese, va urma un videoclip, un album... Doamne ajuta!

Cei care stiu , nu vorbesc.

Cei care vorbesc, nu stiu.

Altfel spus, cel intelept tace,

Cel inteligent vorbeste, iar cel prost isi sustine cu tarie parerea.

....................................................................................

Un dirijor facea o repetitie cu orchestra. El i-a spus trompetistului:

- Cred ca aceasta parte ar trebui cantata intr-o maniera mai degraba wagneriana, daca intelegi ce vreau sa spun, mai afirmativa, ca sa spun asa, mai accentuata, cu mai mult suflet, mai multa profunzime, mai...

Dar trompetistul l-a intrerupt:

- Domnule, doriti sa cant mai tare?

Tot ce a mai putut raspunde bietul dirijor a fost:

- Da , asta voiam sa spun !

.........................................................................................

Intreaga congregatie a ramas intrigata cand a constatat ca rabinul ei dispare in fiecare saptamana cu o zi inainte de Sabat. Oamenii il suspectatu ca se intalneste in secret cu Atotputernicul , asa ca l-au pus pe unul dintre ei sa-l umareasca.

Iata ce a vazut omul nostru: rabinul se deghiza in taran si ii slujea unei femei paralizate, o pagana, curatandu-i camera si pregatind pentru ea o masa de Sabat. Cand spionul s-a intors, membrii congregatiei l-au intrebat:

- Unde s-a dus rabinul? A urcat la cer?

-Nu , a raspuns omul. A urcat chiar mai sus.

Anthony De Mello

"Rugaciunea Broastei"

Intr-un mic orasel s-a petrecut un accident de masina. Multimea a inconjurat victima, astfel incat un reporter de la ziarul local nu s-a putut apropia ca sa-i vada chipul.

Disperat, prin minte i-a trecut o idee salvatoare:

-Eu sunt tatal victimei. Faceti-mi loc !

Multimea i-a facut imediat un culoar , ca sa treaca. Ajuns la locul accidentului, el a descoperit, stanjenit, ca singura victima fusese un magar.

.............................................................................................

Un soldat a fost trimis urgent acasa de pe front, caci tatal sau se afla pe patul de moarte.

S-a facut aceasta exceptie pentru el deoarece el era singura ruda a batranului.

Cand a intrat in Camera de Reanimare, el si-a dat seama ca cel ascuns sub tuburi si aparaturi nu era de fapt tatal sau. Se pare ca cineva facuse o greseala ingrozitoare si ca alt soldat ar fi trebuit sa fie in locul lui.

- Cat mai are de trait ? l-a intrebat el pe doctor.

- Nu mai mult de cateva ore, i-a raspuns acesta. Ai ajuns la timp.

Soldatul s-a gandit la bietul fiu al batranului , care se lupta numai Dumnezeu stie pe unde, la mii de kilometri distanta. S-a gandit apoi la batran, care se agata de viata cu ultimele puteri, in speranta de a-si mai revedea o data fiul inainte de a muri. Drept care, s-a hotarat. S-a aplecat peste batran, i-a luat mana in mana sa si i-a soptit.

-Tata, sunt aici. M-am intors.

Batranul a strans mana ce i se oferea. Ochii sai orbi s-au deschis si au ratacit prin camera, i-ar pe fata i-a aparut un zambet. Cand a murit, o ora mai tarziu, el mai zambea inca.

Anthony De Mello

"Rugaciunea Broastei"

Batranul Goldstein, in varsta de 91 de ani, a supravietuit mai multor progromuri in Polonia,

lagarelor de concentrare din Germania, si unor zeci de alte persecutii impotriva evreilor.

-O, Doamne, a spus el, nu-i adevarat ca noi suntem poporul tau ales?

O voce se auzi din cer.

- Da, Goldstein, evreii sunt poporul meu ales.

- In cazul acesta, nu crezi ca ar fi timpul sa mai alegi si pe altcineva?

...................................................................................

Un taran bogat s-a repezit ca un nebun acasa si a strigat in gura mare:

- Rebeca, circula o veste teribila prin oras. A sosit Mesia !

- Si ce ti se pare atat de teribil? i-a raspuns sotia.

Dupa parerea mea, este o veste foarte buna. Nu inteleg de ce esti atat de suparat?

- De ce sunt atat de suparat? a exclamat omul.

Dupa atatia ani de chinuri, am ajuns si noi in sfarsit la prosperitate. Avem astazi o mie de capete de vite, hambarele noastre sunt pline de grau, iar pomii sunt incarcati cu fructe. Si acum, va trebui sa renuntam la toate si sa-l urmam.

- Calmeza-te, l-a consolat sotia. Domnul nostru este un Dumnezeu bun. El stie cate de mult am suferit noi, evreii. Am fost tot timpul chinuiti, de Faraon, de Haman, de Hitler. dar Domnul nostru s-a descurcat intotdeauna. Asa ca nu-ti fa problme. O sa scape el intr-un fel sau altul si de Mesia asta.

Anthony De Melo

"Rugaciunea Broastei"

.......................................................................................

Misticul musulman Farid a fost rugat de sateni sa mearga in audienta la imparatul Akbar si sa-i solicite anumite privilegii pentru satul lor. Farid s-a dus la curte si l-a gasit pe Akbar tocmai cand se ruga. Cand imparatul a terminat, Farid l-a intrebat:

- Ce fel de rugaciune i-ai adresat Atotputernicului ?

- M-am rugat sa-mi daruiasca succes, bogatie si viata lunga.

Farid i-a intors pe loc spatele imparatului si a plecat murmurand:

- Am venit sa-l vad pe imparat, dar am gasit un cersetor, la fel ca toti ceilalti !

...............................................................................................

Un barbat s-a urcat in autobuz si s-a trezit langa un tanar care era in mod evident un hippy. Nu purta decat un singur pantof.

- Hei fiule, ti-ai pierdut un pantof.

- Nici vorba, omule, am gasit unul.

................................................................................................

A fost odata un sfant despre care se spunea ca de fiecare data cand pleca de acasa ca sa-si indeplineasca indatoririle religioase, spunea : " Si acum, Doamne, la revedere ! Am plecat la biserica".

Anthony De Mello

"Rugaciunea broastei"

- Ce-i cu tine ? intreba iritat si dur Ghighi Duca.

-Mi-e rau , sufla Augusta.

El o prinse brusc de subsuori, simtind-o ca se inmoaie din tot trupul. Statea asa, cu Augusta in brate, cazuta cu capul pe pieptul lui si cu genunchii indoiti, si se uita disperat si furios in dreapta si stanga, in cautarea unei solutii, unei scapari. In acelasi timp simtea in nari mirosul patrunzator, eteric, dulceag, usor gretos, al narcoticului. Se uita la broboada Augustei, la trupul greoi, inert in mainile lui care-o tineau de subsuori, la o bucatica de frunte curata si de nas drept, si se intreba vag : " Ce-am eu cu femeia asta ? Cum naiba am ajuns aici ?" Ii veni s-o lase sa cada acolo, pe trotuar, si sa plece sa-si vada de treburi. Dar fiecare om are o margine in capacitatea sa de-a calca legile omenesti; si marginea aceasta nu e la fel de aproape sau de departata la toate posibilitatile de crima, ci e diferita de la un soi de nelegiuire la alta: exista ucigasi care n-ar fura cu nici un pret si hoti care n-ar indrazni sa ucida.

Petru Dumitriu

" Cronica de familie"

Daca privesti dimineata o floare, ea arata intr-un fel, dar daca privesti aceeasi floare dupa-amiaza ea arata altfel, pentru ca intregul mediu s-a schimbat. Daca o privesti seara, aceeasi floare are alta poezie. De dimineata era fericita, vie, dansa, era plina de dorinte, vise, sperante, se gandea sa cucereasca lumea. Dupa-amiaza dorintele au disparut, a venit multa frustrare, acum floarea nu mai spera atat de mult, e putin deprimata, putin trista. Pana seara viata s-a dovedit iluzorie, floarea e pe patul de moarte, imputinata, inchisa, fara visuri, fara sperante.

Osho

"Vedanta"