- Ce-i cu tine ? intreba iritat si dur Ghighi Duca.

-Mi-e rau , sufla Augusta.

El o prinse brusc de subsuori, simtind-o ca se inmoaie din tot trupul. Statea asa, cu Augusta in brate, cazuta cu capul pe pieptul lui si cu genunchii indoiti, si se uita disperat si furios in dreapta si stanga, in cautarea unei solutii, unei scapari. In acelasi timp simtea in nari mirosul patrunzator, eteric, dulceag, usor gretos, al narcoticului. Se uita la broboada Augustei, la trupul greoi, inert in mainile lui care-o tineau de subsuori, la o bucatica de frunte curata si de nas drept, si se intreba vag : " Ce-am eu cu femeia asta ? Cum naiba am ajuns aici ?" Ii veni s-o lase sa cada acolo, pe trotuar, si sa plece sa-si vada de treburi. Dar fiecare om are o margine in capacitatea sa de-a calca legile omenesti; si marginea aceasta nu e la fel de aproape sau de departata la toate posibilitatile de crima, ci e diferita de la un soi de nelegiuire la alta: exista ucigasi care n-ar fura cu nici un pret si hoti care n-ar indrazni sa ucida.

Petru Dumitriu

" Cronica de familie"