"Ieri era praznic intr-un sat, langa Candia; sa ma ia dracu daca stiu praznicul carui sfant.

Lola - asa e, am uitat sa ti-o prezint : o cheama Lola - imi zice :

- Bunicutule (imi zice din nou bunic, dar acu ca un fel de alintare), bunicutule, as vrea sa merg si eu la praznic.

- Dute , bunicuto, i-am zis, dute.

- Dar vreau sa merg cu tine.

- Nu pot sa merg, am treaba. Dute singura.

- Bine, atunci nu ma duc nici eu.

Am holbat ochii.

- Nu te duci? De ce?

- Daca vii cu mine, ma duc. Daca nu vii, nu ma duc.

- Dar pentru ce ? Nu esti o persoana libera ?

- Nu , nu sunt.

- Nu vrei sa fii libera?

- Nu !

Pe cinstea mea, am simtit ca-mi pierd mintile.

- Nu vrei sa fii libera ? Am strigat !

- Nu, nu vreau ! nu vreau ! nu vreau !

Jupane, iti scriu din camera Lolei, pe hartia Lolei; pentru numele lui Dumnezeu, ia seama, rogu-te. Eu unul gandesc ca numai acela care vrea sa fie liber e faptura omeneasca. Muierea nu vrea sa fie libera. Asadar, muierea e faptura omeneasca?

Te implor raspunde-mi numaidecat. Te imbratisez din toata inima, bunul meu patron.

Eu, Alexis Zorba."

Nikos Kazantzakis

"Alexis Zorba"